Jurnal

Întrebările care apropie

Există întrebări care caută informații și întrebări care creează întâlniri. Primele ne ajută să aflăm ce s-a întâmplat, unde, când și de ce. Celelalte îi transmit celui din fața noastră un lucru mult mai important: „Sunt aici. Vreau să înțeleg lumea așa cum se vede prin ochii tăi”. Poate de aceea, într-o relație, nu lipsa cuvintelor doare cel mai mult, ci lipsa curiozității. De-a lungul timpului, ajungem să credem că îl cunoaștem pe celălalt. Îi cunoaștem preferințele, știm cum reacționează când e obosit sau ce serial urmărește înainte de culcare, motiv pentru care, fără să ne dăm seama, încetăm să mai punem întrebări.

Dar oamenii nu rămân aceiași. Experiențele, bucuriile, dezamăgirile îi schimbă. Uneori se schimbă atât de încet, încât nici ei nu observă. Iar dacă noi continuăm să vorbim cu omul pe care l-am cunoscut acum cinci ani, este posibil să-l ratăm pe cel care stă, în prezent, în fața noastră.

Întrebările au puterea de a opri această distanțare tăcută. Nu cele care caută explicații sau soluții rapide, acelea care deschid o ușă.

„Ce ți-a adus bucurie în ultima vreme?
Există ceva ce porți singur și încă nu ai găsit momentul să îmi povestești?
În ce fel te-ai schimbat în ultimul an?
Când te-ai simțit cel mai aproape de mine?”

Acest gen de întrebări nici nu obligă, nici nu judecă. Nu presupun că știm deja răspunsul, oferă celuilalt libertatea de a se descoperi chiar în timp ce vorbește. Și mai există un lucru pe care îl uităm uneori: o întrebare sinceră cere curaj pentru că nu putem controla răspunsul. În urma ei putem descoperi o bucurie pe care nu o cunoșteam, dar și o tristețe pe care nu am observat-o. Am putea afla că celălalt ar avea nevoie de ceva ce nu am știut să oferim. Sau că există gesturi mici care au însemnat mai mult decât ne-am imaginat. În fapt, a întreba înseamnă să acceptăm că relația este încă vie, iar oamenii din ea continuă să se transforme.

Poate că apropierea nu înseamnă să vorbești mai mult, poate înseamnă doar să întrebi mai bine. Nu pentru a găsi răspunsul perfect, ci pentru a-i arăta celui de lângă tine că încă merită descoperit. Fiindcă iubirea nu trăiește doar din ceea ce știm unul despre celălalt, trăiește și din disponibilitatea de a ne întâlni, de fiecare dată, ca și cum în fiecare om ar exista încă o cameră în care nu am intrat niciodată.

- RN

Înapoi la Jurnal